Într-o lume mereu cu prea puține uși deschise,
sunt încă un pustan ce trăiește printre vise.
Nu las timpul să aleagă, lupt să-mi fac un rost,
privit altfel de mulți ce nici măcar nu mă cunosc.
Căci nimeni nu mă cunoaște în totalitate, deși crezi
că știi totul despre mine, deschide ochii și-ai să vezi
că nu sunt atât de bun băiat cum par, am și defecte,
dar nici unul ce ar trebui ținut la perete.
Aș vrea să pot să privesc peste o oră sau o zi,
o lună, un an sau atunci când voi muri,
să știu cum pot schimba ce-i rău, să mă feresc,
să învăț din nou cum e, căci am uitat să zâmbesc.
Să știu când trebuie să vorbesc, când și unde să privesc,
de unde, cum și cât ar trebui să primesc,
căci speranța moare ultima, ultima, dar totuși moare,
eu nu vreau să o pierd, nu vreau să fiu un oarecare.
Refren:
Oare am să ajung să găsesc drumul bun?
Să schimb drumul pe care merg acum?
Să ajung cineva, dar în inima mea să rămân cine am fost întotdeauna.
Uneori mă pierd între vis și realitate,
viitorul îl văd fără sens și undeva în spate.
Visele-s parcă prea multe, mă pierd printre ele,
vreau să găsesc steaua mea, dar e pierdută printre stele.
Deși știu că greșesc, rămân un visător,
rămân într-o lume a mea, plutind pe un nor,
căci atunci când mă trezesc și mă lovesc de realitate,
aș vrea să risc tot, mizând pe-o ultima carte.
Tu nu lăsa lacrimi să cadă, nimic nu vei schimba,
și o clipă de plăcere prețuiește-o, n-o ceda,
căci după fiecare ploaie răsare soarele,
nu lăsa să treacă pe lângă tine zilele.
Refren:
Oare am să ajung să găsesc drumul bun?
Să schimb drumul pe care merg acum?
Să ajung cineva, dar în inima mea să rămân cine am fost întotdeauna.
Tre’ să fii atent ce faci, ce zici și în cine crezi,
căci încrederea te ajută de lângă tine tot să pierzi.
Mulți se dau prieteni doar ca să te tragă-n jos,
iar tarfele sunt doamne doar pentru un vis frumos.
Privește în jurul tău, poți găsi și lucruri bune,
dacă privești răsăritul, nu soarele ce apune.
Dumnezeu ți-a dat puterea de a lupta,
iar puterea de a câștiga se află în mâna ta.
Ține de tine ce alegi, dacă mergi încet sau alergi,
pe drumul pe care acum treci.
Doar tu poți lovi când ești lovit,
tu poți iubi când ești iubit,
iar visul neîmplinit tu poți să-l faci împlinit.
Speranța moare ultima, dar nu-i de ajuns să speri,
să recuperezi azi tot ce ai pierdut ieri.
Învață să zâmbești când viața te încearcă,
chiar dacă pare că treci oceanul cu o simplă barcă.
Refren:
Oare am să ajung să găsesc drumul bun?
Să schimb drumul pe care merg acum?
Să ajung cineva, dar în inima mea să rămân cine am fost întotdeauna.
Sensul versurilor
Piesa exprimă căutarea unui drum în viață, lupta cu obstacolele și importanța de a rămâne fidel propriei identități. Vorbește despre speranță, vise și efortul de a depăși greutățile, menținând optimismul.