Mi-a plecat măicuța-n lume,
De trai greu, zile haine.
Fiindcă ne-a lovit necazul,
Lacrima-i arde obrazul!
Și chiar de-s băiat cuminte,
Nimeni nu mă mai alintă.
Nici tanti și nici bunica,
Nu știu vorba lui mămica.
Vorba dulce și duioasă
Mi-o cânta mama prin casă.
Ma ducea ca să mă culce
Îmi cânta cu vocea-i dulce.
Vorba măicuței bună,
Numai ea mi-o știe a spune.
Nu vreau, mama, multă avere
Mi-i dor de-a ta mângâiere!
Iar de obrazul!
Sensul versurilor
Un copil își exprimă dorul profund pentru mama sa, plecată departe din cauza greutăților vieții. El tânjește după afecțiunea și alintarea ei, simțind lipsa cuvintelor și a cântecelor ei.