Tu, Doamne, ești Viața,
Tu îmi ești Speranța,
Tu ești Mângâierea
Când grea mi-e durerea,
Tu ești Bucuria ce-alungă mânia,
Tu ești Iubirea, când tristă-i privirea,
Comori nepătrunse din cer
Tu îmi dăruiești.. (x2)
În Tine am pace chiar dacă-i război,
Tu îmi ești Lumina, chiar nopții în toi,
Tu ești fericire și-n vremi de necaz,
Ești cântecul dulce, de-s lacrimi pe obraz.. (x2)
Tu, Doamne, ești Viața,
Tu îmi ești Speranța,
Tu ești Mângâierea
Când grea mi-e durerea,
Tu ești Bucuria ce-alungă mânia,
Tu ești Iubirea, când tristă-i privirea,
Comori nepătrunse din cer
Tu îmi dăruiești.. (x2)
În Tine-i odihna când sufletu-mi frânt
Se-apleacă-n tăcerea de rece mormânt,
În Tine-i puterea când duhu-mi zdrobit
Te-așteaptă-n suspine, de patimi robit. (x2)
Sensul versurilor
Piesa exprimă credința și dependența totală de Dumnezeu ca sursă de viață, speranță, mângâiere și bucurie în toate circumstanțele. El este văzut ca un refugiu sigur în vremuri de necaz și o sursă de putere și odihnă.