Fericirea cea mai mare pe pământ
E să locuiesc, o Doamne, în templul Tău cel sfânt
N-am găsit în lumea toată loc mai sfânt și mai frumos
Ca acel în care Tatăl Te cobori aici jos
: Să privesc și să mă satur, Doamne, de splendoarea Ta
Nu-i mai mare fericire lumea să-mi poată da :
Bucuria cea mai mare pe pământ
E să laud, o Doamne, numele Tău sfânt.
N-am trăit în viața-ntreagă mai înalte bucurii
Ca acelea în care Duhul îmi șoptește că revii
: Și să pot o veșnicie, sus în ceruri să pot sta
Să Te ador, să cânt, să laud, Doamne, numai slava Ta. :
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria și fericirea supremă găsite în credință și în prezența divină. Vorbitorul găsește împlinire în a locui în templul lui Dumnezeu, în a-L lăuda și în speranța revenirii Sale.