Bădiță cu buze moi
Nu mai vii seara la noi
Că te-aștept seară de seară
În poiană, lângă moară
Vino măi bădiță
Să îmi dai guriță
Vino bădișor, că mi-i tare dor.
Bădiță cu buze dulci
Nu mai vii seara la nuci
Că te-aștept cu mare dor
În vale, lângă izvor
Vino măi bădiță
Să îmi dai guriță
Vino mâine seară
Că te-aștept afară.
Vino bade-n toată seara
Că ți-oi plăti osteneala
Vino bade nu mai sta
Că-mi suspină inima
Vino măi bădiță
Să îmi dai guriță
Că nu pot pe lume
Trăi fără tine
Vino măi bădiță
Să îmi dai guriță
Vino măi bădiță
Să îmi dai guriță
Vino bădișor, că mi-i tare dor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința arzătoare a unei fete pentru iubitul ei, pe care îl cheamă insistent să vină. Ea își exprimă dragostea și dependența emoțională față de el, promițându-i chiar o răsplată pentru osteneala de a veni.
