Foaie verde-a bobului
Foaie verde-a bobului
Lung îi drumu’ Gorjului
Da-i mai lung a dorului
Ca la Gorj te duci și vii
Doru-n-are căpătâi.
Marioara de la Gorj
Marioara de la Gorj
Ia la neica vreo doi zloți
Și nu te iubi cu toți
Ia la neica vreo doi zloți
Și nu te iubi cu toți.
Ține-ți neica plata ta, mai
Ține-ți neica plata ta, mai
Mie-mi place dragostea
Și când îl pup pe neica
Mie-mi place dragostea
Și când îl pup pe neica.
Mărită cu ochi ca mura
Mărită cu ochi ca mura
Pupă-ți-ar neicuța gura
Pupă-ți-ar neicuța gura
Pe mine mă mustră lumea
Că te pup-n toată ziua.
Pe mine mă mustră lumea
Că te pup-n toată ziua
Și eu nu te văz cu luna
Și eu nu te văz cu luna
Mărită cu ochi ca mura
Pupă-ți-ar neicuța gura
Sensul versurilor
Cântecul prezintă o fată, Marioara, și relația ei cu neica, ignorând criticile lumii și bucurându-se de dragoste. Versurile evocă un sentiment de afecțiune și atașament față de persoana iubită, într-un cadru rural tradițional.