Foaie verde-a bobului,
Foaie verde-a bobului,
Lung îi drumul Gorjului,
Da’ mai lung al dorului,
Că la Gorj te duci și vii,
Dorul n-are căpătâi.
Marioara di la Gorj,
I-ai băgat în draci pe toți, mai!
Na o rublă și doi sloți
Și nu te iubi cu toți!
Na o rublă și doi sloți
Și nu te iubi cu toți!
Nu-mi trebuie rubla ta, mai!
Nu-mi trebuie rubla ta, mai!
Mie-mi place dragostea
Și când îl pup pe neica.
Mărită, cu ochii ca mura X2
Pupă-ți-ar neicuța gura
Pe mine mă mustră lumea
Că te pup în toată ziua
Și eu nu te văz cu luna
Și eu nu te văz cu luna!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și dragostea într-un cadru rural. Marioara din Gorj este o figură centrală, iar versurile explorează sentimente de afecțiune și atracție, dar și criticile sociale legate de relații.