Maria Tănase – Pârâu, Apă Vioară

Pârâu, apă vioară,
Acum curge cu cerneală.
Pârâu, apă vioară,
Acum curge cu cerneală.
Să-mi cernesc eu portul,
că m-o lăsat dragul.
Să-mi cernesc eu portul,
că m-o lăsat dragul.
Nu m-o lăsat de urâtă,
m-o lăsat de-ocărâtă.
Nu m-o lăsat de urâtă,
m-o lăsat de-ocărâtă.
Că-s ocărâtă, decât da
Care-o feti cu maica.

Că-s ocărâtă, decât da
Care-o feti cu maica.

Și-amu fetește cu mine,
Mă mir zău nu-i e rușine.
Și-amu fetește cu mine,
Mă mir zău nu-i e rușine.
C-o purtat un rând de flori
Și tri rânduri de ficiori.
C-o purtat un rând de flori
Și tri rânduri de ficiori.
Și-o purtat un rând de ștrengari
Și tri rânduri de drăguți.
Și-o purtat un rând de ștrengari
Și tri rânduri de drăguți.
Că-s ocărâtă-s maică eu
De cine-i în sat mai rău.
Că-s ocărâtă-s maică eu
De cine-i în sat mai rău.
Că-s ocărâtă, decât da
Care-o feti cu maica.

Că-s ocărâtă, decât da
Care-o feti cu maica.

Și-amu fetește cu mine,
Mă mir zău nu-i e rușine.
Și-amu fetește cu mine,
Mă mir zău nu-i e rușine.
C-o purtat un rând de flori
Și tri rânduri de feciori.

Sensul versurilor

Cântecul exprimă durerea unei femei părăsite de cel drag, care o lasă pentru alta. Ea se simte umilită și ocărâtă, comparându-se cu cea mai disprețuită persoană din sat.

Lasă un comentariu