Foaie verde salcioară,
M-am însurat de-ntaia oară,
Și mi-am luat o Marioara,
Frumușică foc și pară,
Cu ochisorii ca mura,
Cu ochisorii ca mura,
Inima ca mătrăgună!
Marioara, viața-amară!
Lăcrimioara bob ca rouă,
O lăsai și luai pe-a doua,
Cum dădui, cum mă sucii
Tot Marie nimerii,
Marioara, Marioara,
N-avusei timp de iubit
Că s-a smintit și-a fugit!
Marioara, viața-amară!
Foicică, foi ca vita,
Vara când dete arșița
Mă iubii cu una Rita
Că-mi da vinul cu cofița,
Mă-mbătai și mă-nsurai!
Mă-mbătai și mă-nsurai,
Și-a doua zi ce aflai?
Că Rita era Marita!
Și Marita Marioara,
Dar la vară mă-nsor iară,
Și-am zis vorba rea, badie,
Fetele poate să știe:
Tot al dracului să fie!
Tot al dracului să fie,
Al de-o mai pupa Marie!
Marioara, viața-amară!
Sensul versurilor
Piesa descrie cu umor peripețiile unui bărbat cu căsătoriile. El se îmbată și se căsătorește, doar pentru a descoperi că toate femeile cu care se însoară sunt, de fapt, aceeași persoană, Marioara.