De-ai putea tu să vorbești, Inimă,
De-ai putea să povestești, Inimă.
Nopți întregi ai povesti
Și tot n-ai mai isprăvi
Câte ți-au fost date să trăiești
De-ai putea tu să vorbești, Inimă,
De-ai putea să povestești, Inimă,
Cât ai râs și cât ai plâns
Și cât dor în tine-ai strâns
Inimă.
Ai știut să-mparți cu mine
Și tristeți și bucurii,
Și la rău ca și la bine
Ai știut la fel să fii..
De-ai putea tu să vorbești,
Inimă,
De-ai putea să povestești,
Inimă,
Cât ai râs și cât ai plâns
Și cât dor în tine-ai strâns
Inimă, inimă, inimă
De-ai putea tu să vorbești, Inimă,
De-ai putea să povestești, Inimă.
Nopți întregi ai povesti
Și tot n-ai mai isprăvi
Câte ți-au fost date să trăiești
De-ai putea tu să vorbești, Inimă,
De-ai putea să povestești, Inimă,
Cât ai râs și cât ai plâns
Și cât dor în tine-ai strâns
Inimă, inimă, inimă
Ai știut să-mparți cu mine
Și tristeți și bucurii,
Și la rău ca și la bine
Ai știut la fel să fii..
De-ai putea tu să vorbești, Inimă,
De-ai putea să povestești, Inimă,
Cât ai râs și cât ai plâns
Și cât dor în tine-ai strâns
Inimă, inimă, inimă
Cât ai râs și cât ai plâns
Și cât dor în tine-ai strâns
Inimă,
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința ca inima să poată vorbi și povesti toate emoțiile și experiențele trăite. Inima este văzută ca un confident care a împărțit atât momentele bune, cât și cele rele.