Of, Doamne n-aș mai vrea să mor
Of, of, mi-e drag să intru-n obor
Mi-e inima cât un munte
Că-n viață biruii multe
Am gustat din sărăcie
Să ridic o temelie
După muncă anevoioasă
Clădii o casă frumoasă
Avusei noroc de bani
Și băgai boala-n dușmani.
Of, câte căi bătătorii
Of, of s-ajung fruntea satului
Ajunsei cineva-n viață
Și nu-mi stă oricine-n față
N-am căzut așa ușor
Pradă greutăților
Pentru copii adunai
Azi mi-e curtea colț de rai
Copiii-mi aleargă-n brațe
Aș mai trăi încă o viață.
Of, că-mi spunea o vorbă mama
Of, of ștergând ochii cu naframa
Cât e pământul și iarba
Să nu-i faci umbră degeaba
Vorba mamii era sfântă
De munca mea-i mulțumită
Pun masa-n curte la mine
Aici mă simt cel mai bine
Aici am tot ce iubesc
E raiul meu pământesc, mai
Sensul versurilor
Piesa exprimă recunoștința pentru o viață trăită cu muncă și greutăți, dar încununată de succes și bucuria familiei. Vorbitorul își găsește fericirea în lucrurile simple și în legăturile cu cei dragi.