Neicuță, cum n-am știut,
Atunci când te-am cunoscut, mai (2x).
N-am știut buzele tale,
Ce venin ascund în ele,
Cât venin ascund în ele..
M-ai mințit cu vorbe dulci,
Și-acum mă lași și te duci,
De-acum te-nsori și te duci, mai..
Dar și eu te-oi blestema,
Să nu-ți găsești liniștea, mai..
Dar și eu te-oi blestema,
Să nu-ți găsești dragostea, mai..
Și când or fi nopți cu nor,
De mine să-ți fie dor,
De mine să-ți fie dor mai..
Să bați drumuri lungi și grele,
Să dorești brațele mele,
C-ai făcut atâtea rele..
De ce, neica n-am murit
Atunci când te-am întâlnit, mai? (2x).
Ne-am iubit atâția ani,
Și-acum suntem doi dușmani,
Și-ajunserăm doi dușmani, mai..
Dușmanii își mai bat în poarta,
Inima mea nu te iartă,
Că prea mi-ai fost drag odată..
Mi-ai fost drag mai puișor,
Ca lumina ochilor,
Ca lumina ochilor, mai.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și durerea unei femei înșelate și părăsite de cel pe care l-a iubit. Ea îl blestemă să nu-și găsească liniștea și dragostea, dorindu-și ca el să simtă dorul ei și să sufere pentru răul făcut.