De ce nu te-nsori, Gheorghiță
Gheorghe, Gheorghe
Nu ți-e dor de-a mea guriță
Gheorghe, Gheorghe
Că ți-e timpul de-nsurat
Și mie de măritat
Măi, Gheorghe
Că ți-e timpul de-nsurat
Și mie de măritat
Măi, Gheorghe.
Însoară-te mai curând
Gheorghe, Gheorghe
Nu mă face să tot plâng
Gheorghe, Gheorghe
Să tot plâng, să tot oftez
Și tu nu vii să mă vezi
Măi, Gheorghe
Să tot plâng, să tot oftez
Și tu nu vii să mă vezi
Măi, Gheorghe.
Măi, Gheorghiță, tu nu știi
Gheorghe, Gheorghe
Că m-ai sărutat întâi
Gheorghe, Gheorghe
Toamna la cules de vii
Toamna la cules de vii
Măi, Gheorghe
Toamna la cules de vii
Toamna la cules de vii
Măi, Gheorghe.
Pasăre galbenă-n luncă
Gheorghe, Gheorghe
N-am hârtie să m-ajungă
Gheorghe, Gheorghe
Să scriu carte puiului
Dacă-n sat cu mine nu-i
Gheorghe
Să scriu carte puiului
Dacă-n sat cu mine nu-i
Gheorghe
Sensul versurilor
O fată îl îndeamnă pe Gheorghiță să se însoare cu ea, exprimându-și dorința și amintindu-i de un sărut pasional din trecut. Ea se simte singură și își dorește ca el să fie alături de ea.