Foaie verde-o viorea
Pe uliță la neica
Foaie verde-o viorea
Pe uliță la neica
Treabă n-am dar tot îmi fac
Să-l văd pe neicuța-n prag
Treabă n-am dar tot îmi fac
Să-l văd pe neicuța-n prag.
Că dacă nu mi-l zăresc
Simt că mult nu mai trăiesc
Că dacă nu mi-l zăresc
Simt că mult nu mai trăiesc
Și dacă nu-l văd o zi
Simt că mult n-oi mai trăi
Și dacă nu-l văd o zi
Simt că mult n-oi mai trăi.
Ieși neicuță-n poartă seară
Să mă vezi purtând povara
Ieși neicuță-n poartă seară
Să mă vezi purtând povara
Că umblu ca un năuc
Nu știu unde să mă duc
Măcar să ieși să-mi vorbești,
Să-mi spui că nu mă iubești
Măcar să ieși să-mi vorbești,
Să-mi spui că nu mă iubești
Să știu ce doruri apuc
De dor să nu mă usuc.
Sensul versurilor
O persoană tânjește după iubitul ei și suferă enorm când nu îl vede. Ea îl imploră să iasă și să-i vorbească, chiar dacă asta înseamnă să audă că nu este iubită, doar pentru a ști ce să facă cu dorul ei.