Greu mai e în viață dorul
Când te lasă puișorul
Omul când nu te iubește
Atuncea te părăsește
Așa cum m-a părăsit, măi
Puiul meu ce l-am iubit, măi.
L-am iubit doi ani de zile
Și-a plecat de lângă mine
De dor inima îmi seacă
Ca floarea când n-are apă
De dor inima îmi seacă
Ca floarea când n-are apă.
De știam, neică, știam
După tine nu mă luam, măi
Ascultam părinții mei
Și făceam ce ziceau ei
Ascultam părinții mei
Și făceam ce ziceau ei.
Creștea floare de trifoi
Când ne iubeam amândoi
Floarea-n vânt se legăna
Dorul tău mi-l alina
Dar așa neicuț-al meu
Îți duc mereu dorul tău.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei persoane părăsite de cel iubit. Regretul alegerii făcute și amintirea vremurilor fericite accentuează sentimentul de pierdere și dor.