Și-așa pornesc la drum, fără ani, fără scrum.
P-aici e numai fum, da’ las că drumu-i bun,
Asfaltat, amenajat pentru un om tripat,
Perfect de-alunecat cu gândul în panta mea din cap.
Eyy. Stai așa c-ăsta-i doar începutul.
Dabea acum încep să-nvăț vrutul și nevrutul
Deci nu te uita ca mutul c-atunci când vine fluxul
Îmi iau lutul din note și-ți sculptez pe beat pământul.
Da. Stau chill și las să curgă de la sine
Că tot ce e mai bun în tine trece fix prin mine
Și ți le exprim perfect în rime. Ia ține
Pixul ăsta să vezi că deloc nu se simte bine.
Nu se poate-abține și te pune fix în vine,
Te întreabă „Ce-i cu tine mă? Ești bine?
Da. Ești ok dar ai prea multă atitudine.
Și tu cu certitudine n-ai deloc corectitudine”,
Deci lasă-te frate, du-te joacă-te-n altă parte
C-arta asta-i ca la carte și tu chiar n-ai parte
De ea. Tu nu vezi că ea te joacă cum vrea?
Muzica asta-i chiar rea când încerci s-o faci și nu vrea, nu?
Da, da. Yo. Și-uite cum o pun să stea-n picioare.
Când te vede bun și tare-i ca o femeie doritoare.
Uite cum o fac să sară, să tresară să se joace
Ca o dresoare de-animale de la zoo, se-apleacă și te face
High, sunet dulce, te rog, nu te duce,
Mai stai, rămâi aici nu te întoarce
Din drum că să mă uit înapoi chiar n-am cum.
Tre’ să mă țin după tine acum, Ok. Mă supun.
Yo. Și-uite așa se întâmplă.
Muzic-asta-i ca o armă și când cântă-i ca un glonț în tâmplă.
Da. Și-o fac sperând că-ți fac capul să crape
Că sezonul meu de muzică are multe episoade,
Multe etape. Dar e muzică. Nu e fotbal
Deci nu vă luptați pe ea c-o exterminați total.
Lăsați alții să intre și să iasă, e mortal,
Știu dar numărul celor cu stofă e parțial.
Alții încarcă armele. Eu încarc foaia cu rimele.
Ce ți le scuip cu tonele ca sa-ți verifici normele,
Să-ți cauți sisteme, să-ți găsești alte scheme,
Să-ți desenezi embleme pentru fel de fel de teme
Și crede-mă cuvântul e cea mai dură armă,
Cea mai complicată karmă, publicul nu tre’ s-adoarmă.
Tre’ să lupți să-l ți-n picioare exact ca un alchimist
Dar dacă pumnul ar fi cuvântul, tu ai fi un pacifist.
Însfârșit. Muzica mea chiar nu mai are ceas.
Și-o să scriu versuri până o să iasă din litere bass.
E tratament de netratat la rând dar așa voi fi salvat
Și cel puțin sunt asigurat că acum sunt dezlegat.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre procesul creativ al artistului și despre eliberarea pe care o simte prin muzică. El își folosește talentul ca pe o armă, dar și ca pe un instrument de vindecare, fiind dezlegat de constrângeri.