Maximilian – Omul Tău

Ești tot aici, după atâtea furtuni
Pare a fi singurul adevăr după atâtea minciuni.
Ai ars-o și tu prost, am ars-o eu aiurea
Ai știut mereu să fugi când era mai dragă lumea.
Aha, poate c-ar fi trebuit
Să n-o mai ard cu capu-n nori, să nu mai cred în nimic
Și să renunț la tot, dar mai ales la tine
Înțelege, n-aveam cum, că m-ai ales pe mine.
Nu-i ca și cum am avut ceva de spus
Mi-ai luat inima pe sus, ai plecat cu ea, te-ai dus
Dar de atunci știu că tu ești perechea mea
Vorbele tale, muzică în urechea mea.

Refren: Fii omul meu, omul meu din poveste
(lasă-mă să-ți spun, la-la-lasă-mă să-ți spun)
Și spune-mi drept dumneavoastră dacă este
(dacă este chiar așa cum se spune, e pe bune, da, da, pe bune).

Ce-avem noi doi aici e o treabă pe termen lung
Numai tu mă completezi, n-am de gând s-o mai ascund.
Te port cu mine peste tot, m-arunc cu tine peste bord
Vorbesc cu tine despre tot, tot, tot… TOOOT?
Ce mă-nconjoară, ce mă doare,
Ce mă doboară ce mă pune pe picioare
Ma surprinzi mereu, nu știu cum reușești
Parcă nu sunt eu când te superi și nu mai vorbești.
Aha, e o relație ciudată
Simt că te pierd, am o senzație ciudată
Du-te, tu fă ce știi, eu știu că o să te întorci
Eu știu că iar o să mă rogi. (MAXIM!).

Refren: Fii omul meu, omul meu din poveste
(lasă-mă să-ți spun, la-la-lasă-mă să-ți spun)
Și spune-mi drept dumneavoastră dacă este
(dacă este chiar așa cum se spune, e pe bune, da, da).

Te-mbraci în haine scumpe ca să-i atragi pe toți
Să știi că cel mai tare te iubesc când nu le porți
Când o arzi tu, doar tu, fără machiaj
Fie că râzi sau că ai lacrimi pe obraz
Aha, c-așa se întâmplă-ntotdeauna
Până la urmă cineva tot tre’ să plângă întotdeauna
Aha, cât despre toate celelalte
Ai avut întotdeauna grijă să le alungi pe toate
Pa! Mereu m-am bazat pe tine
Hai și cântă-mi la ureche, știi că sunt stresat din fire
Unii zic că-mi faci bine, alții, din contra, că mă strici
Da’ eu uit de toate când tu vii și-mi zici…

Refren: Fii omul meu, omul meu din poveste
Și spune-mi drept dumneavoastră dacă este
(dacă este chiar așa cum se spune, e pe bune, da, da, pe bune).
Fii omul meu, omul meu din poveste
Și spune-mi drept dumneavoastră dacă este

Sensul versurilor

Piesa descrie o relație complexă și profundă, marcată de dependență și acceptare reciprocă. Naratorul își exprimă dragostea necondiționată față de partener, recunoscând atât aspectele pozitive, cât și cele negative ale relației lor.

Lasă un comentariu