Înțelepciunea e o sabie cu care poți să tai
În două orice minte îngustă, ca un samurai.
Încrederea de sine e o armă cu două tăișuri
Ce poate să devină aroganță, schimbând tripuri.
Sinceritatea prea multă duce la nesimțire,
Așa că învață mai bine să fii sincer cu tine.
Captează bine informația și stocheaz-o-n minte
Și nu te repezi s-arunci doar cu cuvinte simple.
Iarăși nu pot să mai adorm, gândindu-mă cumva
Că poate stau din nou treaz în visul altcuiva.
Indiferent de ce va fi, vreau să știi că-s bine,
Indiferent de cum vei fi, eu voi fi lângă tine.
Învață să fii fericit în liniștea ce-o ai
Și nu te lăuda cu ce-ai, c-ai văzut cum pierdeai.
Nu-ți construi iluzii bazate numa’ pe sume
Și caută-ți sinceritate, nu perfecțiune.
Mă piș pe stele, nu alerg după cantitate,
Privesc luna cum strălucește mai tare ca toate.
Lăcomia unora se simte atât de-adânc
În ochii prăfuiți ai celor ce n-au bani și plâng.
Ești un rasist ipocrit ce face țigănie,
Dar tot tu tinzi să ne vorbești despre democrație.
Jeguri de caractere se-ascund zi de zi sub măști,
Ai fost și tu exact ca ele. Te mai recunoști?.
Eu nu sunt ca și alții, eu tre’ să scriu lucid
Și nu vorbesc dacă nu-s sigur de ceea ce zic.
Nu am de gând să schimb nimic din felu-n care sunt
Fiindcă mă bucur să fiu eu și ți-o spun pe cuvânt.
În fiecare zi, același gând, tot nu-ți dă pace:
„Să fii fugit eu după ea sau s-o las, că se întoarce?!”
Mintea-mi dă peste cap gânduri cu care mă strofoc
Și crede-mă că-s zile-n care simt că nu mai pot.
D-ai mei îmi dau mereu putere să mă ridic din foc,
D-aia familia va fi mereu pe primu’ loc.
Adevărul absolut n-are cum s-ajungă
În minți limitate, ce se iau doar după turmă.
Sistemul nostru-i doar o altă formă degradată
De inchiziție-n masă, bazată pe o falsă
Idee de bază pe care mulți tot încearcă
Să o glorifice printr-un principiu prost, ce parcă.
Pleacă de la gândirea mică și limitată,
Cum că cei cu cap sunt zei, iar restul merg la sapă.
Eu unul spun că nu există oameni proști și simt
Că fiecare e un geniu nedescoperit.
Dac-ai intrat în trip, ascultă-mă atunci când zic
Să nu-ți mai pierzi atâta timp cu oameni de nimic.
Elimină-i pe fiecare într-un mod subit,
Că nu-ți aduc decât durere și nimic în schimb.
Katana mea e mic-ul, armura sigur timpul,
Căci el mă face mult mai tare și-mi trage-n jos tot chipu’.
Și e normal, desigur, sunt calm și de-asta-s sigur,
Nu voi muri de frig, eu mă-nvelesc cu echilibru.
Sensul versurilor
Piesa abordează teme profunde legate de înțelepciune, sinceritate și echilibru în viață. Artistul critică superficialitatea societății și îndeamnă la autocunoaștere și la valorificarea relațiilor personale, în special familia. Mesajul central este acela de a trăi autentic și de a nu te lăsa influențat de valorile false promovate de societate.