I. Să rămân lângă tine îmi e tot mai greu
Nu vezi că ne facem rău, ne certăm mereu
Și în ochi când ne privim ne mințim că ne iubim
Și apoi unul pe altul ne facem să suferim.
Mai bine ne despărțim
N-are rost să ne ferim
Ce am avut noi s-a sfârșit
Și nu pot să schimb nimic.
Cum să mă opresc din plâns
Când văd unde am ajuns
Că totul a luat sfârșit
Nu te mai fac fericit.
Nici acum nu pot să cred
De-ai știi cât de mult regret
Nu am putere să plec
Zimi din vina cui te pierd.
Refren: E târziu pentru noi
Dar privește înapoi
Să rămână în mintea ta
Tot ce a fost frumos cândva.
Dacă îți alegi alt drum
Și ne luăm rămas bun
Când de mine îți amintești
Vino măcar să-mi vorbești.
II. A distrus o iubire atâta minciună
Și acum am ajuns să ne privim cu ură
Dar eu nu mai pot să îndur
Cred că am încercat destul
De ce să ne chinuim
Dacă nu ne mai iubim.
Cum să devenim dușmani
E păcat de atâția ani
În care am fost fericiți
Nu cred că ai putea să uiți.
Te iubesc atât de mult
Nu aș avea cum să te uit
Și orice mi-ai fi făcut
Pentru tine am tăcut.
Vad că de mult te-ai schimbat
Îmi spui că te-ai săturat
Dar uiți cât ți-am îndurat
De câte ori te-am iertat.
Refren: E târziu pentru noi
Dar privește înapoi
Să rămână în mintea ta
Tot ce a fost frumos cândva.
Dacă îți alegi alt drum
Și ne luăm rămas bun
Când de mine îți amintești
Vino măcar să-mi vorbești
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri inevitabile, cauzată de minciună și nefericire. Naratorul își exprimă regretul și amintirile frumoase, dar recunoaște că este prea târziu pentru a salva relația. Își dorește ca, în viitor, celălalt să își amintească de ei și să vorbească.