Ce-am avut, Doamne, în cap
Atunci când m-am măritat,
Că mi-o zis mămuța mea
Să nu fac ce-o făcut ea,
Ca să-mi iau bărbat cuminte,
Tot mi-o zis mămuța,
Când i-oi zice să m-asculte,
Îmi zicea mămuța.
Strigătură:
Lucrul să-l facă bărbatul,
Eu un pic să rezăm capul.
– Bună seara, Măricuță!
– Seara bună, Nicoluță!
Du-te-acasă și te culcă,
Nu-mi ține umbră la furcă.
Strigătură:
– Deschide, Mărie, ușa
Că mă latră cățelușa,
Mă latră, mă mușcă rău,
Dar ție nu-ți pare rău.
– Lasă, lasă să te latre,
Du-te unde-ai fost azi-noapte.
– Nevăstuță, tu muiere,
Las-o la naibii ședere,
Noi de când ne-am cununat
Numai după horn ai stat.
– Măi bărbate, mai dă-mi pace,
Of și mai dă-mi pace,
Și mie necaz nu-mi face,
Lasă-mă în pace.
Strigătură:
Îmi pun oglinda pe masă
Să văd cum îmi stă nevastă.
Lunea-i ziua cea dintâi
S-o ținem pentru copii,
Marțea îi Doamne ferește
Cine lucrează ciorește.
– Ia și lucră, tu muiere,
Lucră, tu muiere,
Că averea noastră piere,
Că averea piere.
Strigătură:
– Dă-o boalelor avere
Dacă vrei să ai muiere.
Nu vă măritați, copile,
Măritată nu-i bine,
Așa m-am măritat eu,
M-o luat un lucru rău.
– Mărie, gurița ta,
Of, gurița ta,
Îți umblă ca melița,
Of, ca melița.
Strigătură:
Căsnicia-i lucru sfânt,
Ține lumea pe pământ
Și cât ne ține pământu’
Hai să fim cu lumea-n rându’.
Sensul versurilor
Piesa descrie, cu umor și nostalgie, viața de cuplu la sat, sfaturile mamei despre căsnicie și greutățile vieții cotidiene. Versurile evidențiază contrastele dintre așteptările inițiale și realitatea vieții de familie, dar și importanța respectării tradițiilor.