La crâșmuliță sub cetate
Se bat niște frunze late,
Acelea nu-s frunze late,
Dar îs fete adunate,
Nu-s frunze de pe copac,
Da-s fete de măritat.
– Eu-s fată de om bogat
Și-mi aleg flăcău din sat,
Cine m-a lua pe mine
Capătă un mare bine,
Un pluguț cu șase boi
Și-un botei mare de oi.
Floricică liliac,
– Îs fată de om sărac,
Cine îmi vede ochii
V-a lăsa și cu boii,
De-mi vede sprâncenele
V-a lăsa cu oile.
– Fetelor, nu fiți nebune,
Dragostea-i pe astă lume,
Ai și bani, ai și avere,
Dar nu trăiești cu plăcere,
Decât cu salbe la gât
Și o viață cu urât
Aici pe pământ cât ești
Cu dragoste să trăiești.
Strigătură:
Fete, ascultați de mine,
Nu grăbiți cu orișicine,
Aveți grijă ce vă spun,
Cătați om cu suflet bun.
Sensul versurilor
Cântecul prezintă dialogul între fete de condiții diferite despre căsătorie și importanța alegerii partenerului potrivit. Se subliniază că dragostea și un suflet bun sunt mai valoroase decât averea.