De când lumea și pământul
Ăsta-i jocul cel mai mândru,
Aicea lumea se-adună
Când îi joc și voie bună.
Strigătură:
Lângă noi te veselești
Și o viață pomenești.
Amu joc că-mi place mie,
Nu știu mâine ce-a să fie,
Că eu la joc și la clacă
Nu-i fată să mă întreacă.
Strigătură:
Catrincioara cea cu fir
Cum se ține mult mă mir.
Să trăiască mămuța
Că mi-o făcut gurița,
Că mi-o făcut gurița
Că sună ca trâmbița.
Strigătură:
Când de voi sunt ascultată
Și viața-mi este mai dragă.
M-o făcut mama cântând
Și tata la crâșmă bând,
M-o făcut mama în șură
Micuță, bună de gură.
Strigătură:
Tare-mi place a juca
Cu drăguțul alteia,
Zi-i, măi frate, scuturat
Că de mult n-am mai jucat,
Și de v-o plăcut de noi
Om mai veni pe la voi.
Sensul versurilor
Piesa celebrează bucuria jocului și a dansului în cadrul comunității. Versurile exprimă dragostea pentru tradiții și momentele de veselie împărtășite, subliniind importanța muzicii și a dansului în viața oamenilor.