Grădinița a trecut,
Școala a început,
Iar eu tristă,
Nu alerg nici măcar pe pistă.
Nu am o prietenă,
O colegă bună,
Să ne uităm împreună,
La mine acasă la lună.
REFREN:
În sfârșit eu am găsit-o!
Cea mai bună, mamo!
Patricia o cheamă,
Și amândouă o urâm pe acea Mercic Ana.
Ziua de abia a început
Și supărarea a trecut.
Ne jucăm la tablă,
Și povestim cum e fiecare mamă.
Ea mi-e ca o soră:
Ne întâlnim la școală la aceeași oră.
Avem idei fixe,
Ne râdem după culise.
Iar când cortina a căzut,
Veselia a început!
Iar acasă eu nu vreau:
Despărțirea trece greu.
REFREN:
Acasă am ajuns,
Iar fața cu lacrimi parcă s-a uns.
Dar supărarea trece greu,
Nu mai fac ce vreau eu!
Dar a 2-a zi ne întâlnim
Și iar ne veselim!
Mâna noi ne dăm
Și de la capăt o luăm!
Sensul versurilor
Cântecul descrie bucuria de a avea o prietenă bună și legătura specială dintre două fete. Ele împărtășesc jocuri, secrete și depășesc împreună momentele dificile, găsind veselie în compania reciprocă.