De-aș mai trăi până la toamnă
Leliță Ioană
De-aș mai trăi până la toamnă
Leliță Ioană
Să umblu din cramă-n cramă
Leliță Ioană
Să beau vin, mănânc pastramă
Leliță Ioană.
Păi, bun îi vinul, mult îmi place
Leliță Ioană
Bun îi vinul, mult îmi place
Leliță Ioană
Nu știu viei ce i-aș face
Leliță Ioană
Nu știu viei ce i-aș face
Leliță Ioană.
Păi, aș călca-o cu piciorul
Leliță Ioană
Aș călca-o cu piciorul
Leliță Ioană
Aș bea vinul cu ulciorul
Leliță Ioană
Aș bea vinul cu ulciorul
Leliță Ioană.
Păi, am jurat că n-oi mai be
Leliță Ioană
Am jurat că n-oi mai be
Leliță Ioană
Dar eu nu mă pot ține
Leliță Ioană
Dar eu nu mă pot ține
Leliță Ioană
M-am jurat că n-oi mai be
Leliță Ioană
Dar eu nu mă pot ține
Leliță Ioană.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria de a trăi și de a petrece, celebrând vinul și tradițiile culinare românești. Vorbitorul își exprimă dorința de a se bucura de viață și de plăcerile ei, chiar dacă asta înseamnă să încalce promisiuni.