Bubu, bubu, bubu cel cu ochii mari
Bubu, bubu, bubu poartă ochelari
Ca să vadă printre stele vagabonzii puși pe rele
Bubu, bubu.
Cu ochii mari veghind tot locul
Și cu obraji ce ascund ciocul
Bubu, micul bufnițoi, pare trist dar e vioi
Vede bine-n miez de noapte și aude orice șoapte.
Bubu, bubu, bubu cel cu ochii mari
Bubu, bubu, bubu poartă ochelari
Ca să vadă printre stele vagabonzii puși pe rele
Bubu, bubu.
Bubu arestează hoții, din cuibarurile nopții
Orice neamuri de golani, șoarece sau șobolani
Are grijă ca-n pădure niciun ou să nu se fure.
Bubu, bubu, bubu cel cu ochii mari
Bubu, bubu, bubu poartă ochelari
Ca să vadă printre stele vagabonzii puși pe rele
Bubu, bubu.
Dar într-o noapte fără lună, în pădurea lui străbună
Nu știu cum s-a întâmplat, dar chiar Bubu a fost prădat
Într-o clipă dintr-o dată inima i-a fost furată.
Cine-i hoțul fără frică
Nu ghiciți, o bufnițică.
Bubu, bubu, bubu cel cu ochii mari
Bubu, bubu, bubu poartă ochelari
Ca să vadă printre stele vagabonzii puși pe rele
Bubu, bubu
Sensul versurilor
Cântecul prezintă un bufnițoi pe nume Bubu care veghează asupra pădurii și protejează animalele. Într-o noapte, el este surprins când inima îi este furată de o altă bufniță, sugerând o poveste despre vulnerabilitate și surprize.