Maiccec – Povestea Continua

Povestea-ncepe cu.
Un baiat simplu dintr-o familie saraca, cu.
Doua surori mai mici, o mama si un tata,
Care obisnuia sa bea leafa aproape toata,
Venea acasa zi de zi beat cu chef de cearta.
Socat baiatu’ se-ntreba de ce-o asa soarta,
Plecat pe-a vietii harta, avand speranta moarta,
De fiecare data ii venea s-o lase balta,
Fugea des de acasa amestecandu-se in gloata.
De mic copil fiind a inceput sa-i placa,
Hip hop-ul la inceput o muzica ciudata,
In care isi gasea refugiu’ cat-odata,
Si il calma atunci cand i se punea cat-o pata.
Copilarie spulberata pentru o faza nasoala,
Acum a mai crescut putin si a ajuns la scoala,
Situatia materiala a inceput sa-l doara,
Cand toti aveau hainele noi, el doar o rupta toala.
Retras in coltu’ lui se simtea marginalizat,
La inceput a invatat bine, apoi s-a cam lasat.
Scoala nu prea mai era importanta pentru el,
Era atat de derutat incat nu avea nici-un tel.
Ii era tot mai greu inainte ca sa mearga,
Atunci cand era trist n-avea cine sa-l inteleaga,
Oricat s-ar stradui, nu are cum sa mai stearga
Suferinta lui din aceasta perioada neagra,
La pamant fiind, nimeni nu-i intinde-o mana,
Sa-l ajute sau macar, sa-i spuna o vorba buna.
Ajuns in clasa a 8-a imbatrani d-o viata dura,
Se antureaza cu golanii la bautura
Doar asa putea uita problemele ce-l apasa,
Pozitia sociala si certurile de-acasa.
Multe nopti albe, suferinta si suspin
Sunt un chin mult prea mare pe capu’ unui copil.
[Plang, mereu pentru tot ce-a fost. Ma intreb mereu daca mai are rost, sa plang. Plang].
Povestea se repeta intr-una si timpu’ trece,
In loc sa ia belele aduce altele 10,
E primu’ an de liceu, viata nu este chiar faina
Se abtinea de la multe ca sa isi ia cate-o haina.
Plecat de acasa-si pierde noptile prin gari,
Indura foame, sete, stres si alte multe stari,
De ziua lui la 17 ani nu a avut nici tort,
Era atat de trist incat isi dorea sa fie mort.
Tot baiatu’ primeste acum o lovitura cu ecou,
Din centru’ orasului, se muta intr-un ghetou.
Schimbarea asta il sugruma ca un lasou,
Problemele se aduna, nu mai este nimic nou.
Cativa ani a stat fara curent in casa,
Rudelor si-apropiatilor prea putin le pasa,
Seara mama lui plange, n-are ce pune pe masa
Ar vrea ca copii ei sa aiba o viata frumoasa.
Mult prea derutat se plimba pe strazi plangand,
Indiferent la ce e in jur, batut de ploaie si de vant.
Nu mai simtea nimic, nici nu stia incotro merge,
Lipsit si de speranta, lacrimile si le sterge.
Intr-a 11-a s-a propus sa fie exmatriculat,
Dar a scapat, si-a ajuns acum, in sfarsit in bac,
Avea o singura dorinta, invata pentru admitere,
La psiho’ vroia sa dea, nu la drept sau litere.
Ia la alta facultate din care face vreo 3 ani,
E nevoit sa se lase tot pentru ca n-are bani.
Silit de imprejurari sa se-ntoarca in mizerie,
O gramada de probleme vin spre el, nu se mai sperie.
Isi priveste viata ca un simplu spectator,
Si isi da seama ca nu mai are nici-un viitor,
Avand putin peste 20 de ani se simte obosit,
Sta linistit, si asculta viata lui pusa pe beat.
Intr-o clipa in sfarsit, se simte multumit,
Insa lacrimile ii apar pe obraz subit.
Calm isi aprinde si ultimu’ joint rulat.
Trage un fum pentru el, al 2-lea pentru HIP HOP…