Cântă, cântă, lăutare,
Că satul e-n sărbătoare,
Hai, vecine, să ciocnim
Cu ulcioarele cu vin,
Să petrecem împreună
C-așa-i datina străbună,
Să jucăm sârba și hora
Că-i a noastr-a tuturora.
Încingeți focul mai tare
Și puneți pui la frigare,
Mai puneți pe foc surcele
Și turnați vin în ulcele,
Aduceți vin tămâios
Să fie omul voios,
Cântă, lăutare, cântă
Că toată lumea te-ascultă!.
Suntem neam de omenie
În muncă și bucurie,
Că românul cât trăiește
Cu cântecul viețuiește,
Să se-audă-n zări albastre
Toate cântecele noastre,
Cine le-ascultă să știe
C-avem dragoste de glie.
Refren:
Cântă, cântă, nu mai sta,
Că ni-e dragă mult viața
La tineri și la bătrâni
C-așa-i la noi, la români!
Sensul versurilor
Piesa celebrează bucuria, tradițiile românești și dragostea de viață. Este un imn al ospitalității și al spiritului comunitar, unde muzica și petrecerea aduc oamenii împreună.