S-a pus luna cireșar,
Neica doarme în fânar
Și mândruța sub umbrar,
Trece neica și-o trezește,
Dar mândruța-l bănuiește.
– Taci, mândro, nu bănui,
Că de-acum n-oi veni!
C-am venit să te întreb:
Să mă-nsor sau să te-aștept?.
– Nu te-nsura, neic-al meu,
Că tu ești să fii al meu!
Nu te-nsura, neic-al meu,
Că tu ești să fii al meu!
Sensul versurilor
Un cântec popular despre incertitudinea unui tânăr în fața căsătoriei. El cere sfatul iubitei sale, întrebând-o dacă ar trebui să se căsătorească sau să o aștepte, iar ea îl asigură de dragostea ei și îl îndeamnă să nu se însoare cu altcineva.