Frunzuliță verde viorele,
Pe la poarta casei mele
Trec fetele, vin,
Mi se duc la horă-n vale,
Merg pe drum cântând cu voie bună,
Le țin băieții de mână
Trec cu ochi de stele
Și cu viorele-n cale,
Numai eu nu merg în sat
Că mi-e neicuța plecat
Și e supărat
Că-i nesărutat
De-o lună,
Până se-ntoarce neicuța
Stau acasă cu măicuța,
Oftez și suspin
Că nu sunt la horă-n vale.
Refren:
Fluieră mierloiul,
Răsună zăvoiul
Și cântă cimpoiul hora.
Cine trece valea?
Vine lelea Floarea
Să vadă cum joacă nora!
Mama îmi arată potecuța:
– Uite că vine neicuța,
Coboară agale
În mână c-o floare-albastră!
Mie mi-e necaz, da-mi pare bine
Că neicuța-i bun cu mine,
Mi-aduce o floare
Pentru împăcarea noastră,
Să mergem la horă-n sat
Că mi-e neicuța-nsetat
Și e supărat
Că-i nesărutat
De-o lună,
Azi e mare sărbătoare,
Nu mai vreau să fiu datoare
Și sub lună plină
Neica mă ținea de mână.
Refren:
Se-nvârte fetița
De-i saltă altița,
Flutură cosița vântul,
Bat flăcăii brâul
C-au secerat grâul
Și le-a fost cu spor pământul.
Fluieră mierloiul,
Răsună zăvoiul
Și cântă cimpoiul hora.
Cine trece valea?
Vine lelea Floarea
Să vadă cum joacă nora!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul unei fete după iubitul plecat și bucuria reîntoarcerii lui. Descrie atmosfera satului, cu hora și tradițiile sale, subliniind legătura puternică dintre dragoste și comunitate.