Dealu-i nalt și valea-adâncă,
Nu pot s-o văd pe-a mea mândră,
Că s-a dus, s-a măritat,
În alt sat s-a-nstrăinat,
Că s-a dus, s-a-nstrăinat,
În alt sat s-a măritat.
Ce, mândro, te măritași
Și pe mine mă lăsași?
Te duseși din satul tău,
De mine nu-ți păru rău.
Mândruța când se mărită
Rămâi cu inima friptă,
Rămâi cu inima rea,
Gândești cu jele la ea.
Toată seara când mă culc
Căpătâiu-i plin de gând,
Dimineața când mă scol
Căpătâiu-i plin cu dor.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unui bărbat părăsit de iubita sa, care s-a măritat cu altul. El resimte profund pierderea și este copleșit de dor și amărăciune.