Cum crezi tu c-am reușit, până acum să trăiesc?
Cu greu zâmbesc pentru cei care nu mă iubesc.
Am fost dat la o parte, dar m-am întors pe alta
Le-am deschis ochii, chiar dacă am folosit dalta.
Și-acum fură de la mine, fură gânduri, fură rime
Distrugători de prietenii, adepți de crime.
Zile senine, și nori ați făcut să plângă
Oricât ați avea, nicicând n-o să v-ajungă.
Mereu vă dați pe lângă, până obțineți ce vreți
Relativul unei relații reci, între 4 pereți.
Și vă dați acei băieți, care înțelegeți viața
Fără acel simț de-a spune ‘bună’, când e dimineața.
Campioni vă spuneți mereu când aveți bani
Bagabonți când sunteți într-o gașcă de puștani,
Dar când mergeți acasă, cu părinții stați pe bune
Mame vă dau de mâncare, sau ASTA NU SE PUNE?.
Se varsă lacrimi de durere, cu toate sunt înghețate
Strigăte de ajutor încă se aud de departe
Ți-ai lăsat și al tău frate, doar pentru bani
Tot ce contează acum pentru tine e să ai fani.
Vrei să fii cunoscut, fără să cunoști viața
Vrei să pari un om ca lumea dar te trădează fața.
Ma vei înjura pe la spate, fiind că am dreptate
Îmi vei ascunde orice cheie, îmi dorești singurătate
Dar nu, nu contează, voi spune ‘nu’ dorinței tale
Voi ataca în continuare, doar cu atacuri verbale
Îmi doresc să văd cum te doare, fără să fac nimic
Din punctul meu de vedere, sunt arma iar tu inamic.
Îți doresc pământ fertil, din cuvântul țării
Semnat AbadBoy, uitatul după albumul dat uitării.
Voi fi prezent la cimitir, cu un trandafir, pe bune
Că ai murit fără să-mi pese, sau ASTA NU SE PUNE?.
300 de persoane în picioare, aplaudă într-o sală
Ascultând fără a face măcar o analiză verbală.
150 sunt rapperi, încă atâtea maneliste cu ei
300 de nebotezați, 300 de atei.
Pe scenă țin o conversație cu un microfon deschis
Negativul nu mă lasă să am parte de un compromis
Cânt din suflet, închid ochii, nimeni nu pare să înțeleagă
Respir cu greu, înjur mereu, cuvintele încă se leagă
Îmi doresc întuneric, îmi doresc să plouă..
Din cer cuvinte reci dedicate vouă!
zeii nu ne-au fost alături nouă, facem pași spre anarhie
Facem confuzii printre iluzii, scrise pe hârtie
Sânge vărsat pentru orele petrecute la chimie, cine știe
Ce a fost, sau ce o să fie, e pe dracu!
Acum o să muriți pe bune!
Țara asta voi ați distrus-o, sau ASTA NU SE PUNE?
Sensul versurilor
Piesa este o critică aspră a ipocriziei și a valorilor superficiale din societate. Artistul denunță falsitatea, trădarea și goana după faimă și bani, punând la îndoială autenticitatea celor din jur și starea generală a țării.