Neică, dorul de la tine
N-are cin’ să mi-l aline,
Nici răcoarea zorilor,
Nici mireasma florilor,
Nici apa izvorului,
Nici liniștea codrului.
Și nici glasul cucului
Că doar nu e vina lui,
Tu, neicuță, ești de vină
C-ai venit seara-n grădină
Cu alune, cu povești
Numai să mă amăgești.
Mi-ai pus dor la inimioară
Și-acum mă lași să mă doară,
Zi și noapte orice fac
De-al tău dor, neică, nu scap,
Și nu știu ce să mai fac
Cu tine ca să mă-mpac.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul profund de dor și suferință cauzat de absența persoanei iubite. Naratoarea se simte amăgită și abandonată, incapabilă să scape de dorul care o macină.