Nu înțeleg, de ce am crezut în tine
Era tot mai rău, când tu spuneai că va fi bine
Închideam ochii, încercam să uit de tot
Acum încerc să te iubesc, dar știu că nu mai pot
Toți din jur mă ignorau, să mă oprească încercau
Poate ar fi fost mai bine acum, dacă reușeau.
Lângă tine mi-a fost rău, uneori mi-a fost și bine
Eram lacătul și cheia, dar lanțul nu mai ține!
Nu sunt omul perfect, nu ai fost fata potrivită
Și acum te întrebi, de ce și soarele te evită.
Spuneai că sunt un băiat rău, dar totuși te iubeam
Erai persoana cu care, o familie îmi doream.
Oprește-mă dacă greșesc, sau taci că am dreptate
Țin să cred c-acum e mai bine în singurătate
Eu nu sunt ca tine, tu nu erai cum vrei să fiu
Mulțumesc că ai plecat, pentru asta-s încă viu.
Simte ce cânt, trăiește tot ce spun
Adu-ți aminte ziua-n care ai spus „rămas bun”
Rămân cu bine, dacă asta îți dorești
Știind că-n viitor, tot cu dracu’ te-ntâlnești.
În realitate nu era, ce îmi scriai mereu pe foi
Nu mai are sens nici fraza „te iubesc AbadBoy”
Îți dedic în inimă, cel mai mare mărăcine
Ce a fost n-o să mai fie, acum rămâi și tu cu bine!
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unui bărbat după o despărțire. El reflectă asupra relației, recunoaște problemele și își exprimă acceptarea finală a despărțirii, deși cu un ton amar.