Am în grădinița mea
Crini și viorele,
De mă mândresc cu ceva
Sunt florile mele,
Ele mi-aduc alinarea
Și-mi alungă supărarea
Și le-aș da orice mi-ar cere,
Doamne, că-s florile mele.
Două fete și-un băiat
Am adus pe lume,
La toți Dumnezeu le-a dat
Să cânte ca mine,
Ei duc în lume solia,
Doina și cu Ciocârlia
În viers dulce românesc,
Doamne, cu ei mă mândresc!
Am muncit, lume, din greu
Să le fac de toate,
Dar așa le-a fost ursita
Să plece departe,
La băiat mă tot gândesc,
De dorul lui mă topesc,
Crescu de mic necăjit,
Doamne, cât am suferit.
Câte lacrimi am vărsat
Și cât m-am rugat
Dumnezeu să-l lumineze
Pe puiul meu drag,
Într-o zi, ca prin minune,
A venit la mine,
Dumnezeu mi-a făcut parte
Și-am plecat departe
Să cântăm românilor
Cântece de of și dor,
Câte zile-am să trăiesc,
Doamne, Ție-ți mulțumesc
C-am trei flori și bobocei,
Ai grijă, Doamne, de ei,
Să-i ferești, Doamne, de rele,
Doamne, că-s florile mele!
Sensul versurilor
O mamă își exprimă dorul pentru fiul plecat departe, amintindu-și de sacrificiile făcute pentru copiii ei și mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru darul lor. Ea își exprimă speranța și rugăciunile pentru binele lor.