Bate ceasul, vremea trece
Pasăre în zbor,
Anii amintiri frumoase
Lasă-n urma lor
Și noi zilele din viață
Toate le iubim,
Chiar dacă e legea firii
Să îmbătrânim.
Bate ceasul, vremea trece
Pasăre în zbor
Și adună-n amintire
Șirul clipelor,
Bate ceasul, vremea trece
Așa cum e ea
Când mai aspră, când mai bună,
Și n-o pot schimba.
Bate ceasul, vremea trece,
Noi îmbătrânim,
Viața fuge, se petrece
Fără s-o oprim,
Bate ceasul, toamna vieții
Te-a ajuns pe drum
Și comoara tinereții
Unde e acum?.
Bate ceasul, vremea trece
Și pe drumul ei
Am acuma lângă mine
Toți copiii mei,
Iar comoara mea din cântec
Le rămâne lor,
Vremea trece și îmi lasă
Amintiri de dor,
Nu ne temem dacă-n lume
Am lăsat ceva:
Amintiri ori fapte bune
Ce ne vor urma.
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra trecerii timpului și a amintirilor create de-a lungul vieții. Vorbește despre acceptarea îmbătrânirii și despre importanța familiei și a moștenirii lăsate generațiilor viitoare.