De greu când ți se urăște,
Lasă totul și iubește,
Să-ți treacă inima rea,
Iubește, neică, și bea,
Să iubești ce este-al tău
Că-i lăsat de Dumnezeu.
Lasă lumea să vorbească,
Neicuța să mă iubească,
Cât e tânăr să iubească
Până o să-mbătrânească,
Că timpul iubitului
Nu-i cât viața omului.
Neica dacă n-ar iubi
Lumea tot l-ar dușmăni,
Așa lasă-l să iubească
Pe dușmani să-i otrăvească
Și să vină tot la mine
Că eu știu să-l iubesc bine,
Gura lumii ca o moară
Macină seară de seară,
Iubește, neică, și bea
Să aibă ce măcina!
Sensul versurilor
Piesa încurajează trăirea intensă a iubirii și ignorarea opiniilor negative ale celorlalți. Sugerează că iubirea este un antidot pentru amărăciune și că trebuie prețuită cât timp există.