Măi neicuță Constantine,
Mor fetele după tine
Când apari la horă-n sat
Parc-ai fi doar tu băiat,
De iei hora înainte
Orice fată scoți din minte,
Toate se uită la tine
C-ai ochi frumoși și joci bine.
Constantine, Constantine,
Tot zici că-ți place de mine,
Dar eu sunt cea mai frumoasă
Mă lași cu inima arsă,
Dar neica-mi zice duios:
– Nu-i frumos ce e frumos,
E frumos ce-mi place mie,
Doar tu mi-ești dragă, Mărie!.
– Măi neicuță Constantine,
Mai întâi ia-mi seama bine,
Nu te-nsori pentru o zi,
Amândoi o viață-om fi,
Dacă greșim că ne luăm
Nicicând n-o să ne iertăm,
Dacă greșim prima dată
Greu îți merge viața toată.
Sensul versurilor
Piesa descrie admirația fetelor pentru Constantine și dialogul dintre el și Mărie. Ea îl avertizează să se gândească bine înainte de căsătorie, subliniind importanța unei decizii luate cu grijă pentru a evita regretul.