Foaie verde ca bujorul,
Drag mi-e neica vânătorul:
Se scoală de dimineață
Și dă cu apă pe față,
Își ia pușca la spinare
Și pleacă la vânătoare.
Uite neica, nu e neica,
Că eu îi cunosc poteca,
Poteca lui nu-i pe-aci,
Pe sub poala pădurii
Și-a luat neicuța copoiul,
S-a dus și-a-nfundat zăvoiul.
Unde-o fi neica diseară,
O vâna vreo căprioară,
O vâna ori n-o vâna,
Ori cu dorul s-o culca,
Cu dragostea s-o-nveli,
La mine s-o mai gândi?.
Eu-l aștept pe înserat,
Dar el vine supărat,
Eu cu apa fiartă-n oală,
El vine cu traista goală,
Eu cu apă fiartă-n oală,
El vine cu traista goală.
Sensul versurilor
O tânără își exprimă dragostea și dorul față de vânătorul iubit, așteptându-l acasă. Ea anticipează întoarcerea lui, dar este dezamăgită când acesta se întoarce supărat și fără vânat.