Foaie verde de-o mălură,
Când îmi vine dor de gură
Ies afară-n bătătură
Și-mi arunc o cătătură
Mai la deal și-apoi la vale
Doar mi-o ieși neica-n cale.
Mă uit și nu văd nimic,
Mă duc la pat și mă culc,
N-am pe cine să-mi sărut,
N-am pe cine să-mi sărut,
Că pe cine-am sărutat
Pe mine s-a supărat.
Lasă, neică, supărarea
Și diseară ține-mi calea,
Ține-mi calea prin ogradă
Nimenea să nu ne vadă,
Să nu știe lumea toată
Că ți-am dragă de fată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul puternic al unei fete pentru iubitul ei. Ea tânjește după o întâlnire secretă, ascunsă de ochii lumii, pentru a-și exprima dragostea.