– Maică, măiculița mea
Te-a ajuns bătrânețea,
Puterile te-au slăbit
Și părul ți s-a albit,
Acum câțiva ani de zile
Aveai doar câteva fire.
– Măi copile, părul meu
N-a albit că am vrut eu,
Mi l-a albit necazul
Că prea mult am dus greul
Și-am trăit mai din puțin
Și-am crescut copii la sân.
Crescui doi băieți și-o fată
Care au plecat îndată
S-au dus și m-au părăsit,
Of, ce mult am suferit,
Ați crescut, ați ajuns bine,
Ați plecat de lângă mine,
Am rămas singură-n sat
La inimă cu oftat.
Băieții s-au însurat,
Tu, fată, te-ai măritat,
Dar să nu uitați, copii,
De anii ce vor veni,
Mama să nu vi-o uitați
Pe la mine să mai dați,
Eu nu v-am lăsat pe voi,
Nu mă lăsați în nevoi,
Mama să nu vi-o uitați
Pe la mine să mai dați.
Sensul versurilor
O mamă își exprimă tristețea și singurătatea după ce copiii ei au crescut și au plecat de acasă. Ea își amintește de sacrificiile făcute pentru ei și își exprimă dorința de a nu fi uitată.