Viața nu s-a schimbat deloc, rămâne diferită
Amintire peste grijă, o concepție gândită.
Umanitate umilită, dar cu drepturi egale
Lumânări puse la cap, flăcări stinse agale.
Proștii tradiționale, români le venerează
Nu au nimic în cap, ce-i în buzunar contează
Demnitatea eșuează, faci orice pentru o pâine
Liber peste tot, fără lesă – dar un câine.
Lumea cere fericire, dar e ascunsă dracu’
Statu’ cere bani, prin facturi îți sparge capu’
De ce să cânt de bine, când sunt certat cu banu’
N-am 3 lei să beau o bere când se schimbă anu’
Probleme peste degete calculate în număr
Indiferent și neînțeles de obicei când sufar.
De-aia pe mulți nu-i sufar, că o duc mai bine
Necunoscători de muncă, dar zâmbesc mai mult ca mine.
Schimbările de genu’ vor aduce gheață-n roci
Pleci cu 10 lei la piață dar nu știi cu cât te-ntorci.
Nu ai viață să o storci, te-a stors ea de mult
Și ai sutele de șanse să faci un copil incult.
Cu siguranță ascult, oamenii gândind în jur
Nu sunt singur dar nesigur și-njur că tot îndur.
Încă procur speranțe lipsite de gândire
Șanse minime nu optime de supraviețuire.
Nu sunt ac, nu-ți vin de hac, sunt doar un fir de ață
Unul din miile de noduri oferite de viață.
Apar ca o ceață în față, și dispar ca fericirea
Rămân cuvintele rostite, umbra și amintirea.
Ești un om ce vede clar, schimbări în prelucrări
Cu dorința de a lăsa ceva atunci când mori
Fără alte întrebări, mișcarea e cam ruginită
Ca o inimă de gheață fără foc dar topită.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra greutăților vieții, a problemelor sociale și a luptei pentru supraviețuire. Vorbește despre deziluzie, sărăcie, dar și despre speranța fragilă care încă persistă. Artistul își exprimă frustrarea față de nedreptățile din jur și dorința de a lăsa o amprentă pozitivă.