Dragii mei, copiii mei,
Am ajuns la anii grei,
Am ajuns să vă duc dorul,
Să nu mai știu ce e somnul,
Ies din casă speriată
Parc-aud bătând în poartă
Poate-o veni vreo scrisoare,
Dar văd că iar mi se pare.
Și-uite-așa de ani de zile
Nu mai am liniște-n mine,
Ce liniște să mai fie
Când sunt singură, pustie?!
Cât ați fi de ocupați
Măcar o veste să-mi dați,
Că ce rău e să aștepți
Când ai copii și nepoți!.
E bine să vă gândiți
C-o să fiți și voi părinți
Și cu ce-n viață faci plată
Cu aia primești răsplată,
Dragii mei, copiii mei,
Am ajuns la anii grei,
Nu-mi aduceți bunătăți,
Eu vreau să vă văd pe toți!
Sensul versurilor
O mamă în vârstă își exprimă dorul profund pentru copiii ei, simțindu-se singură și izolată. Ea tânjește după o vizită și își amintește de importanța legăturilor familiale.