Maria Ciobanu – Dulce Floare-i Tinerețea

Dulce floare-i tinerețea,
Amară e bătrânețe,
Tinerețea-i cu dor mult,
Bătrânețea-i cu urât,
Frunzuliță mărgărit,
De-aș avea ce mi-am dorit
Aș fi cel mai fericit:
Doar un an de tinerețe
Pentru cinci de bătrânețe.
Să mă sui pe munți de piatră,
Să mai fiu ce-am fost odată,
Să mă sui pe deal cu flori,
Să chiui de două ori
Să răsune văile
Să m-audă fetele,
Să mai trec pe potecele
Din tinerețile mele.
Neică, potecile mele
Crescu mărăcini pe ele,
Potecile de demult
Se-astupară cu pământ,
Se-astupară cu pământ,
Cu frunza dusă de vânt,
Dar când m-oi duce din lume
Nu s-o stinge al meu nume.
Că din cântecele mele
Or răsări floricele
Lumea cu drag le-o privi
De mine și-o aminti,
Mi-o cânta cântecele,
Mi-o pomeni numele,
Ca să-mi fie somnul lin
Fără doruri și suspin.