Tinerețe, nu pleca,
Mai stai în grădina mea
Să-mi uzi garofițele
Și să-mi sapi mușcatele,
Să-mi cânți cântecelele,
Să-mi alini dorurile,
Of, of, dragă tinerețe,
Vreau să fug de bătrânețe,
Dar ea tot mi-o da de urmă
Și mi-o pune-n plete brumă,
Mi-o veșteji obrăjorul
Și m-o părăsi și dorul.
Bătrânețea de m-ajunge
Mi-o părea rău, dar n-oi plânge,
Că din a mea tulpiniță
Au răsărit trei mlădițe,
Un bujor, două lalele,
Dragostea inimii mele,
Eu când oi îmbătrâni,
Ele mai frumoase-or fi,
Vor crește, vor înflori,
Inima s-o-nveseli,
Și-am să știu atunci mai bine
C-am trăit cu drag pe lume.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a reține tinerețea și teama de bătrânețe. Totuși, acceptă inevitabilul, găsind consolare în urmașii care vor continua să trăiască și să înflorească.