Plecași, neică, de la mine
Și luași dragostea cu tine,
Ai plecat și nu mi-ai spus
Să știu și eu un’ te-ai dus,
M-ai lăsat cu dorul tău
Să plâng, să oftez mereu,
Puișorul meu!
Uitași, neicuță, cuvântul
Și ți-ai călcat jurământul,
Era mărul înflorit,
Neicuță, când ne-am iubit,
De dor părul mi-a albit
Cum e mărul înflorit,
Puișorul meu!
Or trece anii, s-or duce,
Poate dorul te-o aduce
Să mergi printre floricele
Să cați dragostile mele,
Neică, să mă strigi că viu
Niciodată nu-i târziu,
Puișorul meu!
Sensul versurilor
O femeie își exprimă durerea și regretul după ce a fost părăsită de persoana iubită. Ea rememorează momentele frumoase și speră, în ciuda trecerii timpului, la o eventuală reîntoarcere.