Mă dusei în lumea largă
La nimeni să nu fiu dragă,
Mă dusei, nu mă oprii
Pe cin’ mi-i drag nu-ntâlnii,
Ce noroc avui!
Și stătui străină-n lume
Nu cunoscui vorbe bune,
N-am nici milă, nici crezare,
Of, ce supărare!.
Dușmanii se țin de mine
Să nu mai am zile bune,
Ochii-mi stau tot lăcrimând,
Și eu tot cu neica-n gând
Că nu pot să-l uit,
Când mă lua neicuța-n brață
Și mă săruta pe față,
Dar acuma n-are cine,
Neica nu mai vine.
Doamne, dă-mi ce mi-am dorit
Pe neicuța ce-am iubit,
Vino, neică, lângă mine
Să trăiesc și eu mai bine,
Neicuță, cu tine,
Că mi-e viața-n dor și jale
Și tot în lacrimi amare,
Nu mai pot de-atâta dor,
Neică, și-am să mor!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei femei despărțite de persoana iubită. Ea se simte singură și nefericită, dorindu-și să fie din nou alături de cel pe care îl iubește.
