Frunzuliță viorea,
Frumoși ochi are neica,
Frumoși ochi are neica
Să-i vândă i-aș cumpăra,
I-aș da o mie de lei
Numai ca să fie-ai mei,
I-aș da și un milion
Să-i văd noaptea când adorm.
Neică, ochii care-i ai
Sunt ca florile de mai,
Sunt albaștri ca seninul
Mă-mbată mai rău ca vinul,
Sunt frumoși ca două stele
Și sunt visurile mele,
Sunt albaștri ca seninul
Mă-mbată mai rău ca vinul.
De-ar fi cu mine mereu
Să-i pot iubi numai eu,
Să-i pot iubi numai eu
Nimica nu mi-ar fi greu,
Aș zburda și-aș tot cânta,
Mi-ar fi senină viața,
Dar când văd că sunt șireți
De ciudă, neică, mă-mbeți!
Mă gândesc noapte și zi
Unde-or fi, cu cine-or fi,
Mai apare câte-un nor
Și mă săgetează-un dor!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă admirația profundă pentru ochii iubitului, comparându-i cu elemente frumoase din natură. Totuși, există și un sentiment de gelozie și tristețe, deoarece naratoarea se teme de infidelitatea lui.