Drag îmi e și mor de drag
Măi, dorule, măi
Când văd mândrele-n ciupag
Măi, dorule, măi
Drag îmi e și mor de drag
Măi, dorule, măi
Când văd mândrele-n ciupag
Măi, dorule, măi
Cu altițe subțirele
Drag îmi e și mor de drag
Măi, dorule, măi
Când văd mândrele-n ciupag
Măi, dorule, măi
Cu altițe subțirele
Măi, dorule, măi
Să mă uit cu drag la ele
Măi, dorule, măi
Cu altițe subțirele
Măi, dorule, măi
Să mă uit cu drag la ele
Măi, dorule, măi.
Drag îmi e câmpul cu iarbă
Măi, dorule, măi
Mândruța cu groapă-n barbă
Măi, dorule, măi
Drag îmi e câmpul cu iarbă
Măi, dorule, măi
Mândruța cu groapă-n barbă
Măi, dorule, măi
Cu sprâncenele-nbinate
Măi, dorule, măi
De te bagă în păcate
Măi, dorule, măi
Cu sprâncenele-nbinate
Măi, dorule, măi
De te bagă în păcate
Măi, dorule, măi.
Zice lumea că-s bătrân
Măi, dorule, măi
Dar eu șapte mândre-mi țin
Măi, dorule, măi
Zice lumea că-s bătrân
Măi, dorule, măi
Dar eu șapte mândre-mi țin
Măi, dorule, măi
Tot pe-atâtea dac-aș ține
Măi, dorule, măi
Tot mi-ar pare că-s puțin
Măi, dorule, măi
Tot pe-atâtea dac-aș ține
Măi, dorule, măi
Tot mi-ar pare că-s puțin
Măi, dorule, măi.
Dă-mi, Doamne, că nu-ți cer multe
Măi, dorule, măi
Să le dai mândrelor minte
Măi, dorule, măi
Dă-mi, Doamne, că nu-ți cer multe
Măi, dorule, măi
Să le dai mândrelor minte
Măi, dorule, măi
Toate la mine să vină
Măi, dorule, măi
Să-mi facă inima bună
Măi, dorule, măi
Toate la mine să vină
Măi, dorule, măi
Să-mi facă inima bună
Măi, dorule, măi
Pe toate să le iubesc
Măi, dorule, măi
Până nu îmbătrânesc
Măi, dorule, măi.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste intensă pentru frumusețea feminină și viața rurală. Naratorul, deși se autocaracterizează ca fiind bătrân, își menține pofta de viață și dorința de a fi înconjurat de femei, cerând chiar divinității să le dea acestora minte ca să îl aleagă.