De ce omul cât trăiește, multe pătimește
Pentru copii chinuiește;
Muncește din zi în noapte, să strângă de toate;
Nu se gândește la moarte..
Vai, vai, vai, copiii mei,
Ajunsei la anii grei
Și voi plecarați toți trei, of, of
M-ați lăsat cu-amar și dor
Fără nici-un ajutor
Și mi-e frică să nu mor, mai..
Am crescut la tinerețe, copii cu blândețe, Ca să-i am la bătrânețe..
Dar plecară-n lumea mare, și de supărare
Îi plâng cu lacrimi amare
..
Dragii mamei înstrăinați, unde vă aflați
De maică să nu uitați, mai..
Și mă rog noapte de noapte, la Cel drept în toate
Ca să vă dea sănătate..
..
Mai veniți copii pe-acasă, c-am inima arsă,
Bătrânețea nu mă lasă..
De v-aș mai vedea odată, pe toți trei în poartă,
N-aș mai muri niciodată..
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei mame care îmbătrânește singură, după ce copiii ei au plecat. Ea își exprimă dorul și teama de moarte, implorându-i să se întoarcă.