Frunzuliță măr rotat,
Trecui aseară prin sat,
Trecui aseară prin sat
Să mai văd ce s-a-ntâmplat,
Mă uitai spre casa ta
Și-mi tresări inima,
Și-mi tresări inima
Când m-apropiai de ea,
Toată lumea-n sat doarmea,
Nicio lampă nu ardea,
Numai la fereastra ta
Licărea luminița,
Tu erai culcat pe pat
Îmbrăcat și-ngândurat,
Nu știu lampa o priveai
Ori la mine te gândeai.
Și-om vorbi cum am vorbit
Atunci când ne-am întâlnit
Și tu, neică, m-ai rugat
Să mai trec seara prin sat,
Să trec pe la poarta ta
Că m-aștepți cu dragostea,
Neicuță, eu am trecut,
Tu ești însă abătut,
Te gândești poate la mine
Și te-ntrebi: „Vine, nu vine?”,
Eu veni, neicuț-al meu,
În poartă cu dorul greu,
Veni c-o floare în mână
Să fie dragostea bună,
O floare de busuioc
Să-ți mai potolesc din foc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și așteptarea unei iubiri într-un cadru rural. Persoana se întoarce în sat, plină de speranță, dar îl găsește pe cel drag abătut, generând o atmosferă melancolică.